Somnul de după-amiază - Vasile Voiculescu

Şerpi moi de colb galben pe drum se-ncovoaie;
Mi-e dor de furtună cu steaguri de ploaie.

Fugar din odaie, cu soarele-n sfadă,
Iau lenea-n spinare şi trec în livadă,

Prin sălcii plecate pe iaz să bea apă,
O rază iscoadă ochirile-şi scapă.

Burează cu umbră din bolţi visătoare
Şi-aşterne pe iarbă un puf de răcoare.

Stau... Vremea filtrata îmi licăre-n gene
Cu zîmbet de stemă pierdută-n poiene.

Îmi picură-n tihna de care m-apropiu
Un zumzet de-albine vrăjitul sau opiu.

Alunecă mute rotund prin grădină
Nunţi grave de umbre cu domni de lumină.

Un greier se urcă pe-o fibră de glas
Şi-n creştetul verii năuc a rămas.

Coseşte departe un gând pe sfîrşit,
Auzul mi-l calcă un pas obosit.

Miresme, târîndu-şi suave lungi rochii,
Se pleacă asupra-mi şi lin mi-nchid ochii.

O dulce beteală de vânt îmi veghează
Aurul somnului de după-amiază.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.