Se roagă iubita - Vasile Voiculescu

Pe suflet chiciuri se abat
Şi-i vânt, ca sus peste muncele,
Cînd sună-n noi şi-n văi se zbat
Păduri de vechi violoncele.

De ce să pleci? Numai de-aici
S-aude a limpede cântare;
Ajunge ochii să ridici,
Şi-un plai de aburi curge-n zare.

Îţi dau a două oară fiori,
Pe ramuri încă zvelte, merii?
Zâmbeşte toamna uneori
Ca un strigoi al primăverii.

Pe urme-adânci de cerb te-ndoi
Şi sui plecat pe carabină...
Calci curcubeie mari de foi?
Te-ntinzi pe zdrenţe de lumină?

Mi-s braţele poclade moi
Şi pielea de lumina serii,
Stai, vine toamna peste noi
Cu toată fauna durerii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.