Rapsodul - Vasile Voiculescu

Războinici magi, sub stema sfâşierii,
Pe cai de foc sosesc condotierii...

Toţi cei ce spargeţi lumii carapacea,
În catarami de duh să-i strângeţi pacea--

Și dezrobind din zări de veac zasozii
Să le-mblânzeasca sângele rapsozii--

Cetăţile ne varsă-n suflet fierea
Pe ce-nălţimi ne-am odihnit puterea?

Ah, iat-un stârv, nestricăcios. Al cui e?
Coroana vremi-i spânzură în cuie,

Închis, ceaslovul cărnii lui tot spune
De măreţia soarelui-apune,

Dar tâmpla lui cu zei e spartă-n două
Și-n largul coif de gânduri şerpi se ouă.

La capul lui s-au strâns la danţ cobolzii,
Ies gearele din teacă, ţepii, solzii

Sub el toţi puii negri mandragore
Adie-n noapte blesteme şi hore

Arar şi noapte blesteme şi hore
Nu mai vrăjesc cu-naltă hrană leii,

Transfigurez, o fiară visătoare
Să dăm asalt Gomorei încă-n floare.

Nu pâine, ci azur eu dărui plebei,
Sunt din cei şapte contra Thebei.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.