Pod peste Mureş - Vasile Voiculescu

La vad, un pod de lemn, cu coperișul de şindrilă,
lung cât o uliţă de sat,
se-ntinde peste Mureş. Mal vrea de mal în veci să lege.
Astfel ţara moștenitu-i-a din leat.

Îşi au măreţele-ntâmplări şi lucruri cântăreţii lor,
dar podului îi cântă numai apa, ce sub el se-ndeasă,
despre toţi şi toate-i cântă, câte au trecut
pe el ca printr-o casă, lungă dreapta casă,

ca printr-o casă la al cărei prag
sfârşeşte drumul, ca să iasă
la celalt capăt iarăşi drum, drum vechi –în lume
precum pravila îl vrea – lăsat în voie să pornească.

Oşti trecură-n veac pe-aci, şi Radu cel Frumos,
roţi ferecate, roibi domneşti, comori şi lacrimi,
moţi cu ciubare, turme, vânturi,
răpuşi şi-nvingători, stindarde, patimi.

Pe toţi şi toate-n nopţi, când vâlvele se bat,
îi poţi vedea-n lumini de-o clipă încă,
aşa cum ceasul, de pe-un ţărm mutându-i,
i-a mântuit spre celălalt peste vâltoarea-adâncă.

Dar ce linişte-i acum la vad! Ce trează-amiază!
Prin istorie adie doar miros de otavă.
Subt pod un şarpe se soreşte, lung şi nemişcat,
ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.