Penteleul - Vasile Voiculescu

Sus huiet şi zbătaie de brazi înfuriaţi,
Jos urlete de ape în scochină adâncă
Mănând din copcă-n copcă nahiapii spulberaţi
Pe jgheaburi şlefuite în gresia din stăncă.

Cu capu-n piept, năvalnici vin norii mânioşi
Şi unii-ntr-alţii caier cu fulgere-şi azvârlă,
Că dârdăie din grădini pereţii grei, pietroși
Sub muntele năprasnic şi ploaia curge gârlă.

Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii
Buşteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii
Prăpastia-i zdreleşte cu strâmbele-i gingii
Şi hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii.

Cu tunete să crape şi stei şi cer şi tot,
Furtună către vale îşi lasă-ntreg alaiul.
Abia un sul de ceaţă prin slăvi mai trece-not
Şi muntele pe-ncetul îşi dezveleşte plaiul.

Oblâncu-i scânteiază, iar piscul e polei.
Pe zări, cu diamantul par muchile-i tăiate.
Iar sarica-i de codri, de-atâta ploaie grei,
Zbicindu-şi-o la soare, el fumegă din spate.

Şi ca un baci din vremuri chiabur şi năzdrăvan
Deasupra, peste turmă-i de cheanturi şi gurguiuri
La poale-i înşirată gorgan lângă gorgan,
Sumețe Penteleul chelbaşele-i țuguiuri.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.