Peisaj - Vasile Voiculescu

S-a abatut pe sesuri un stol greoi de pluguri
Ce sfasiara campul in lung si-n lat, lihnite,
Iar peste carnea vie trecura tavaluguri,
Si cheaguri mari de huma se marunteau, strivite.

In piept, c-o rana neagra zacea lungit pamantul,
Mincat de ciori si singur, fara un pai ori floare:
Doar cerul milostivnic si fratele sau vantul.
Il mai spalau cu ploaie si-l oblojeau cu soare.

Adăugat de: iris93

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.