Ostrov încins de ape - Vasile Voiculescu

Ostrov încins de ape e sufletul din mine,
Mâncat mereu de valuri şi bântuit de vânturi,
Deşi stingher de-a pururi, prin asprele lui vine
Se leagă-n adâncime de vastele pământuri.

Piticul bulz de stâncă, ce-i gata să s-afunde,
Când, îmbălat cu spume, îl zguduie orcanul,
E, nevăzut, un munte cu temelii profunde,
Ce, repezit din funduri, străpunge-ntreg oceanul.

El, petecul de ţină, abia-nălţat pe-un deget
Peste robia apei ce-l sapă să-l dărâme,
E pisc ajuns şi culme ţintă fără preget,
Solie spre viaţă din scoarţa humei mame.

Ostrov încins de valuri şi măcinat de vânturi,
Aceeaşi coajă-l leagă-n adâncuri nevăzute
Cu toate celelalte ostroave şi pământuri
Zăcând oricât de joase, de-afunde şi căzute.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.