Metamorfoza - Vasile Voiculescu

Omidă uriaşă strivită între nori,
Vărgată cu cenuşă, cu aur şi cu sânge,
Lumina se târăşte spre marginea de zări
Şi în gogoaşa nopţii tot mai adânc se strânge.

S'a'nchis grădina serii cu porţi de abanos
Dar mâine răsări-va din cel-lalt colţ al vieţii
Un flutur, ce va umple, învoalt şi luminos,
Cu aripile-i albe tot cerul dimineţii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.