Lunaticii - Vasile Voiculescu

Știu marii paznici unde ne aflăm?
Abia ieșiți din scutecele humii.
Ne-am cățărat pe-acoperișul lumii
Și pe tăișul evului umblam.

Ce duh nebun în loc de lapte-am supt?
Iau mințile zănatice proportii,
Cu ochi deschisi, lunatici pui ai morții,
Pășim spre negrul gol de dedesupt.

Înalte zodii triste trec în cer.
Noi, alchimiști ai forței și-ai durerii.
Ne-am altoit sălbaticei materii
Și creștem, toți, afară din mister.

Ci bântuiți de Absolut-- un loc
În care visul scapă de osândă
Purtam în mâini o torță fumegândă,
Cu care punem veacurilor foc.

Cu cât urcam, ne clatinam mai rău
Pe gândurile ajunse catalige...
Și nu cutează îngerul să strige,
Privind holbat un pas ce-am în hău.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.