Isus din copilărie - Vasile Voiculescu

Isuse, ca să te urci la
Ierusalim de
Florii,
Treceai şi prin oraşul unde eram la şcoală.
Cum te-aşteptau sufletele de copii să vii,
Plângând pe la gazde-n cămăruţa goală !
Tu ne mântuiai şi ne trimiteai iar la părinţi,
Cu brisci şi căruţe pornindu-ne acasă
Sub soarele cu luciri fierbinţi
Pe drumuri domoale de plasă.
Şi ajungeam la cuiburile noastre prin sate înaintea Rândunelelor întârziate.
Amurgurile îşi ardeau în cer răşină
Prin nori întruchipând răstigniri şi vedenii.
Clopotele mâhnite înmormântau lumina
Şi lin o coborau amestecând-o-n denii.
Toată săptămâna ţi-o închinăm numai ţie
Şi patimilor tale minunate,
Dar bătea în noi, ascuns, tainică bucurie
Că toate sunt un joc măreţ şi tu le birui pe toate.
Joi porneam în cete la pădure
S-adunăm călţunaşi şi viorele,
Umpleam de chiot şi cântec dealurile sure,
Uitând că eşti mort şi c-o să te împodobim cu ele :
Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate,
Şi printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană,
Roşia floare a coastei tale însângerate
Şi stropii de sânge picuraţi din coroana.
Dar dacă zarzării erau înfloriţi, făceam jaf,
Şi te-năbuşeam sub troiene de cununițe
Pe tine şi pe tot alaiul de pe sfântul epitaf,
Iosif,
Nicodim, mironosițe
Şi
Maica
Domnului cu mahramă pe cosiţe.
Vineri te prohodeam apoi de-a bine.

Biserica era o slavă de fum şi pară,
Vădanele boceau toţi morţii pe-afară,
Mama mă strângea la piept cu suspine
Şi muream şi noi toţi cu tine
Până ce duminică înviam iară :
Tu ca să te urci la cer şi să te schimbi la faţă,
Noi să ne-ntoarcem jinduiţi la viaţă,
La ouă, la miel, la cozonaci
Şi la scrânciobul aninat între copaci.

Mângâietorule încununat de spini,
Oricâte amărăciuni am înghiţit pe cale,
Mi-s încă stupii sufletului plini
De toată mierea amintirii tale.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.