Inscripţie pe un vas de Argeş - Vasile Voiculescu

Ţii, mire, trandafirul şi drept la piept ţi-l pui,
Ulcica mea de Argeş cu boi de faţă sui...

în dorul cui olarul te zămisli frumoasă
şi-o ie de dulci smalţuri s-a migălit să-ţi coasă?

Să-l fi-ndemnat, ce taină, pe-al cerului ibovnic
S-aleagă tocmai lutul şi să şi-l ia duhovnic?

Ce gând a-mpins pe asprul munte să scrie-n tine
Izvorul făr' de moarte-al tiparelor eline?

Că-n somn, din fundul unui nemuritor descântec,
ţi-a tras, melodioasă statura ta de cântec

La agera-i dogoare a inimii te coase,
De-ncremeniși pur lujer de înger fără coapse.

Ca să răsai mai mândră din toate celelalte,
Te-a mlădiat de mijloc pe şoldurile-nalte

şi-nsăilându-şi jindul, în brâu cu florări
ţi-a pus năluca unei eterne dezmierdări...

Dar cum zvâcneau din forma râvnită sănii, plinii
Desăvârşiţi îi strânse sub un pieptar de linii


şi-n semn că harul curse prin mâna lui unelta,
Zâmbeşte încă luna din talia ta zveltă....

... Cum, goală plăsmuire a dorului, stai mută
Te mângâie doar gândul, doar ochiul te sărută:

S-a spulberat olarul cu mâna inspirată,
şi mirii şi mireasă ce-ai strâns la piept odată...

Ci-n tine pururi visul nestinsa sevă sparge-şi
Schimbându-te-n pierduta surată de pe Argeş


(1945)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.