Epidaur - Vasile Voiculescu

Amiază de azur fierbinte cu ochi-ncercuiți de aur
A-nmărmurit pământ şi mare sub o hipnoză de senin.
Ard limpezimile de lespezi ca nişte vetre de tezaur
De-a lungul amforelor vremii cu guri spălate de venin.

Frânturi de zei sclipesc în lava singurătăţii îngropată
Şi peste umeri de milenii sparţi de lăuntrice poveri,
O altă linişte-şi înalța din temelii, ca o cetate,
Ciclopeienele-i coloane tăiate-n blocuri de tăceri.

Împresurat de veşnicie, urc treptele la Epidaur
Şi-n visul meu privesc aievea din fundul stinsului destin
Cum, singur rămasă vie în vastul marmorei coclaur,
Pe fruntea goală a luminii se-ncruntă umbra unui pin.

(aprilie 1941)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.