Eleusis (sau Olimpia) - Vasile Voiculescu

Ascuns ca într-o criptă cu-ntreg alaiul sfânt,
A stat milenii cerul Heladei sub pămînt,
Dar sapele vrăjite ce-odată l-au deschis
Dezmormântară cerul cu zeii lui de vis.

Din marmoră în lespezi cu miezul de amiază
Nălucitoarea piatră de sine luminează,
Şi-n ziua împietrită frontoanele-aninate
Destăinuiesc azurul din care-au fost tăiate.

Ce far de frumuseţe s-aprinde jos acolo,
Înconjurat de Joe, de Ares şi Apollo?
E Afrodita, goală, cu nimfele vasale
În toată frăgezimea eternităţii sale...

Dumbravă de coloane senine s-a mişcat?
Frunzişul nou al vieţii în zbor a fluturat
Şi-n jocul veşniciei sub ochii vremii grei
Columbe albe umblă pe umeri calzi de zei.

(8 februarie 1942)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.