Charon - Vasile Voiculescu

Corsar al cărnii, pururi pe mările ei joase,
Între oftări de înger și-ntre scrîșniri de dinți,
Am străbătut cu stele-n catargele voioase
Bosforul alb și dulce al tainelor fierbinți.

Plăceri încornorate, șirag de triste mumii,
Sub piramida vremii în aur v-am culcat,
Și migălii zadarnic, o, paradis al lumii,
Să te deschid cu cheia frumosului păcat.

Pe cine-l zvîrle spuma cu Nordul tot în spate
Și încoifat cu noapte în loc de prădăciuni?
Din marele cutreier cu cu vise înecate
Aduc un fir de algă făcută cu minuni...

Tot cerul dintre brațe s-a șters... Pe-un țărm de iască
Un pusnic ars de lună încovoiat și gol.
Împotmolit în gînduri așteaptă să sosească
Ursuzul moș din umbră cu luntrea de-un obol

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.