Cerească floare - Vasile Voiculescu

Cereasca floare, alba, stralucita,
Cu bland miros de rai, e Poezia
Samanta ei de ingeri e zvarlita
Si brazda calda-i e copilaria.

Ascunsa-n suflet, tainica, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare
Si din dulceata bucuriei sfinte
Ea suge hrana si se face mare.

Înmugureste floarea minunată
Sub mangaierea stelelor iubirii,
Cand, patimasa, inima se-mbată
De clocotul navalnic al simtirii,

Dar nu-nfloreste falnica , deplină
Decat la viul soare-al cugetarii,
cand patima nedreapta se alină
Si face loc doar milei si iertării...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.