Ceas - Vasile Voiculescu

Târziu, pe la ceasul amărăciunii,

când am văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că până la ţine-nţelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieşit.

Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfârşit nu va fi.
Ţi-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, dacă
flacăra vrei s-o-ntretii.
Ţi-am zis alte dăţi: vezi tu jeraticul, trudă în vatră?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se ţese.

Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, în jale
cu capul în mâni,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale
de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ţi este uşor
în cetatea cu punţile trase.
Pentru că vinul lăsat printre cele rămase
nimeni să-l bea,
toarnă cenuşă-n ulcior.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.