Ca o baiaderă - Vasile Voiculescu

Frumoasă, lâncedă şi goală
Mlădia Noapte'n faţa lumii iese,
Jucând din șolduri largi domoală.
Desprinsă de pe țâțele păgânei preotese
Îngusta-i cingătoare în văzduhuri scapă :
Rămâne goală 'n cer pe dalele seninătăţii,
Ca o dănţuitoare, gata să înceapă
Dumnezeescul danţ al voluptăţii.

Şi'n goliciunea-i, cuiburi vii de taină
S'ascund în delta coapselor ei strânse.
Cad pletele'nstelate, dar nu-i fac o haină ...
Pe ochii cercănaţi bat gene moi şi plânse
Şi cum îşi mişcă ritmic pântecele sacru
Şi-l saltă, baiaderă neagră şi divină,
În mijloc îţi ia ochii - aur peste nacru -
Buricul, încrustat cu lună plină!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.