Basm - Vasile Voiculescu

La miezul nopţii-n iezer de cleştar
Furiş se scaldă fata de pescar,
Cămaşă, fotă, smulse, mototol,
Din stuf duc dorul trupului ei gol.

Pe limpezimea sânilor ce ies
Bujori de apă alte straie ţes.
Ea când se joacă sub poleiul pal
Cu mingea lunii azvârlită-n val,

Când fulg de auroră prins pe lac,
O poartă, pluta, undă după plac
De-i licăre peste genuni hoinar
Seninul părului de chihlimbar,

Când, alba vidră, se repede-n fund
Unde tipări de raze se ascund,
Cu degete urzite în voloc
Să-şi dibuie sălbaticul noroc.

Bat mrenele picioarelor argint
Ea-şi subţiază-notul spre alint,
Lin se lungeşte-n spume ca-n crivăţ,
Şi strânge-n braţe valul fermecat,

Şi-şi mângâie iubitul diafan
Cu-a palmelor căușe de mărgean,
Se arcuieşte peste el atât
Că stele-i vin la umeri şi la gât,
Şi cum ia-n piept molatecul talaz,
Luceafărul i-atârnă de grumaz.
Cât zuliari pe-alaiul ei ceresc
Clăbuci de nuferi o învăluiesc
Cresc inelate apele de spasm,
Ea tot mai singură-i ca într-un basm.
Atunci, ca să-şi viseze visul tot,
Ea-şi face-un leneş leagăn din înot,
Şi o păleşte spaima ca un dor;
De s-ar ivi acum un zburător!
Zvâcnind întreagă, scoate boiul șui,
Dar nici un făt-frumos la pândă nu-i,
Doar din tufiş privighetori mlădii
Întind liane lungi de melodii.
Şi-aprins de dragul ei, tot cerul greu
Cu zodiile lui se mută-n heleşteu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.