Bărăgan în amurg - Vasile Voiculescu

În aur de pojarnic şi spumă de scumpie,
Rostogolind apusul la margini de pământ,
Îşi joacă Bărăganul talazu-i de câmpie
Cu iezere de ierburi zănatice în vânt.

Sălbătecimi albastre, sus, cerurile toate
Jos nici un nor de dealuri pe-atât pământ senin.
Un car șoldiu s-afundă corabia pe roate,
Călătorind prin vaste limanuri de pelin.

Departe, ancorată-n singurătăţi, umilă,
O târlă-şi ţese-alene gogoaşă de fum des.
În jur de arii albe cu ape de argilă,
Dorm turme de căpiţe îngenuncheate-n șes.

Lumina-n zări topită şi-a scurs pe câmpuri ceara
Şi-n hăul de porumburi trec visuri de polei.
Împotmolită-n grâne abia se mişcă seara,
Dar cresc arhipeleaguri de umbră-n urmă ei.

Posomorâri înalte ori păsări. Aiurare.
Miraje scoase-n calea însetoşatei nopţi,
Sclipind prin somnul stepei dospită de visare,
Amurgu-n fund e-o geană de crâng cu vişini copţi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.