Babel - Vasile Voiculescu

Tânjesc după o faptă să-mi dea desăvârşirea,
Râvnesc o subțiime în care să mă torc,
O stare fără trepte, mai sus ca fericirea,
O luminare-n sine mai pură ca iubirea,
Un fără loc, din care să nu vreau să mă-ntorc.

Nu e un jind, ci-o aspră strădanie neştearsă:
M-adun, urc iar, mă nărui cu tot lăuntrul meu
Și mă clădesc ca turnul lui Babel, humă arsă,
Și nu-mi pasă de toată risipa ce se varsă
În lupta grea cu taina s-ajung pe Dumnezeu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.