Ploaia si soarele - Vasile Militaru

La 'nceput, cand plugul inca nu ara ogoarele, -
Pentr'un bob de linte fiarta,
S'au luat, ma rog, la cearta
Ploaia si cu Soarele…

Fiecare, slab la minte,
Sta, puterea sa'si masoare
Si, -pazeste Doamne sfinte, -
Pentr'un bob micut de linte,
Cautau sa se omoare:
Soarele, cu ochii 'n flacari, dupa ploae prin tot locul;
Ploaia, cu potop de ape, cautand sa'i stinga focul…

Am uitat sa spun ca bobul cel de linte cu pricina,
Pe care'l facuse Sfantul
Pan'a nu fi fost Lumina, -
Nu era decat Pamantul…

Astfel, Imparatul Ploae, avand tunete 'n cuvant
Si-Imparatul Soare, -mandru si cu aur pe vestmant,-
Fiecare sta sa spuna ca 'n puterea lui mareata,
Tot pamantul o sa fie plin de Floare si de Viata…

Dupa lupte fara seaman, ce le-ar micsora, cuvantul,
Soarele-a ramas puternic Imparat pe tot pamantul
Si-a 'nceput atunci, pe loc,
Cu iubire sa'I trimita toata para lui de foc…

Insa, vai, in scurta vreme, ars de jar, secat de ape,
A 'nceput intreg pamatul pretutindenea sa crape
Si, ne mai putand sa 'ndure atat foc si-atata sete,
In grozav de grele chinuri, sufletul curand isi dete…

Ploaia, care-atat dorise si era mereu pe-aproape
Rasturnand pe mandrul Soare si pamantul vrand sa scape,
A dat drumul, intr'o clipa stavilarelor de ape
Si vre-o patruzeci de zile potopindu-l, fara voe, -
Cand din toata omenirea a scapat doar Tata Noe, -
Noul Imparat, in fine, pricepu 'necandu-l plansul,
Ca pamantul iar murise, innecat ffind sub dansul…

Dumnezeu atunci le zise: Adevar imi e cuvantul,
Ca 'n asemeni desbinare, nu veti ferici pamantul…
Deci uniti-va ca fratii… nu va mai priviti cu ura
Si pamantul, de-a pururi dati-i apa si caldura,
Totdeauna mana 'n mana, intelept si cu masura…

Ascultand porunca data, Ploaia si cu Soarele
Se 'nfratira 'ntr'o clipita, astfel cum a zis Prea-Sfantul
Si, punand la foc si apa, amandoi, zavoarele,
S'a trezit din nou la viata, subt iubirea lor, pamantul:
Inverzira pretutindeni, luncile, ogoarele
Si, radea sub sfantul Soare
Pururi, floare langa floare, -
Fiecare mai vioae,
Cu potop de curcubee 'n picaturile de ploae…

…………………………………………………………

Incheind aci povestea, -cu-o iluzie amara,
Dela cele talcuite, trec la biata noastra tara:

Voi, alesii ei, cu minte, - de la cei doi imparati
Luand pilda, - pe vecie prindeti-va astazi fratii
Si, cu larga 'ntelepciune si iubire-adevarata, -
Daca 'n aste doua haruri poate inima sa bata, -
Dati Lumina si caldura pururi bietului pamant,
In al carui san, strabunii si vitejii nostri sant, -
Pentru ca, din harul vostru, sa rasara Soarele,
Sa'i presare flori, pe toate luncile, ogoarele,
Sa privim, cu plansu 'n gene,
Pe valcele si poene,
Iar in lacramile noastre, fericite, - nu de dor-
Curcubeu, sa urce 'n slava mandrul tarii Tricolor…


vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.