Vânătorul și felina

Autor:florianruse


Adăugat de: florianruse

luni, 25 aprilie 2016

Când ea-l săruta parc-o făcea
numai din nevoia de-a-și marca teritoriul;
el, cu vederea, asta-i trecea,
știind cine-i prada și cine-i prădătorul…

"Nu-i firesc, oare, să fie-așa?",
reflecta el plictisit, "Doar suntem la-nceput! -
Măcar dorința-i de-a mă tranșa,
din ochi, nu prea dă semne să îi fi dispărut."

Mai apoi, el, a tot evitat
copilăreasca joacă de-a "cine-i mai tare",
gândind c-ar fi-ndestul respectat,
încât, ea, să se-arate îngăduitoare.

Un timp îi merse, însă, săpat,
pân' la urmă, de realitatea cea dură,
se trezi nu doar crunt asaltat
ci și indiferent în a lua vreo măsură.

Pe când colții-n gâtul lui mușcau,
ea, -ngăimă în treacăt: "Știi? Cred c-o să-ți duc dorul!",
iar ghiarele-i îl chestionau:
"Acum, cine-i prada și cine-i prădătorul?"


vezi mai multe poezii de: florianruse


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.