Un prieten bufnicior

Autor:Constanţa Buzea


Adăugat de: dani

miercuri, 21 ianuarie 2015

Pe muteste, pe furis
Strecurat în batatura,
Hotul vine, hotul fura.
O fi sarpe? O fi vidra?
O fi vulpe ratacita?
O fi, cine stie ce?
Merge ca un soarece.

Sa vedem ce ne lipseste
Sa vedem ce ne-a ramas.
Dupa ce-a furat, fireste,
Stim din pas de-i slab ori gras.
Ne lipseste puiul gri
Si e ros sacul de orz.

Cum sa afli cine-o fi?
Hotul cine sa fi fost?
Hai sa stam la pânda toti,
Toata noaptea, si vom sti
Daca-i hot ori daca-s hoti.

Stam cu pusca? Stam cu tunul?
Vin mai multi? Vine doar unul?
Si, de-ar fi sa nu mai vie,
Totusi, cum aflam raspuns?
Orice hot, orice hotie
Lasa urme de ajuns.

Sa rugam o cucuvea,
Vreun prieten bufnicior.
Stând de paza el sau ea,
Ne-ar fi noua mai usor.
Si-am facut pe naiba-n zece,
Ne-am tinut sa n-adormim,
Si-am vazut sub luna rece,
Si-am aflat ce-am vrut sa stim.

Bufniciorul, va sa zica,
L-a fixat cu ochi enormi,
Tocmai când era s-adormi,
Fratioare Stefanica!
L-a fixat si l-a tintit,
Astfel ca-n câteva clipe,
Strâns în gheare sub aripe,
Hotul prins a chitcait…

Pe vulpoi cum îl vom prinde?
Ca el fura la cotet!
O sa-i dam ceva merinde
Câinelui cu parul cret.
Cu-un prieten bufnicior
Si cu-un câine credincios,
Am scapat de hoti usor.


vezi mai multe poezii de: dani


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.