Uitarea

Autor:flavius


Adăugat de: flavius

duminică, 24 iulie 2016

Mai mare uitare nu ştiu
decât să te uiţi pe tine afară din trup
ori să treci cu vederea orice suferinţă
care te sapă prin memorie şi face şanţuri
pe unde trec apele Acheronului.

Trupul în care mă zidesc acum
are un suflet asemeni zăpezii la soare
topit în cuvinte nevorbite
ce urcă prin coloane de aer la cer
până la tâmpla lui Dumnezeu Tatăl.
Îl mângâie încet să tresară
pentru dezlegare de păcate lumeşti,
numai aşa mă umplu la loc de lumină
şi-mi dispare uitarea.


vezi mai multe poezii de: flavius


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XLVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumos zugravirea versurilor cu credinta.
alice
marţi, 26 iulie 2016



Uitarea de sine, este este uitarea perfectă ! Dar te contrazic și nu te contrazic, păcatele lumești
rămân oricum, chiar și dezlegate ! Dar cine știe !
Eu orice aș face nu pot uita uitarea ! Gânduri
frumoase în continuare ! Dar să nu uiți să le așezi pe hârtie !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 25 iulie 2016