Inviere - Tudor Arghezi

De cand mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine.
Nu stiam ca ma voi vindeca de mine, cu tine.
Vorbele, gandurile, impletirile crezusem ca-mi ajung.
Nu stiam. Mi-au zvacnit umerii, mi-au crescut bratele: fusesem ciung.

Mi-am simtit coapsele, gleznele, spinarea, tari ca un luptator.
M-am vindecat si m-am nascut, sarutandu-ti talpa unui picior.
Fusesem slabanog, fusesem orb, ratacit
Intre uragane, miazanoapte si rasarit.

Mana-ti atarna-n nisip si pietris,
Linsa de valul curmezis
Care vine-mblanzit sa-ti pupe unghiile, inelele si-o bratara,
Zale rupte, firimituri de coifuri si de scuturi,
O poala de odajdii argintii si fluturi.

Pentru leacurile din macesii sanului tau
Am infruntat mania lui Dumnezeu.

Vezi? Corabia din zare pluteste lin, plecata pe sfert,
Plumbuita ca intr-un namol de cositor fiert.
Merge marea, merge cerul impovarat de stele.
Numai corabia si noi ne-am oprit intre ele….

Adăugat de: flori.paun

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumoasa..
multumesc de postare...
danab
vineri, 26 iunie 2015



Superba? Putin spus, multumesc Flori
leonard
vineri, 26 iunie 2015



Multumesc,imi place Arghezi
ALapis
vineri, 26 iunie 2015