tu-mi eşti otrava pe care aş bea-o tot restul vieţii

Autor:Răzvan Poşchin


Adăugat de: Razvan Poschin

vineri, 01 iulie 2016

mă reîntorc spre-acele locuri fără vlagă unde muzele au contemplat
pe simfoniile lui Beethoven
ca apoi săgeţi cereşti pline de veninul uman să mă-njghebe
şi să-mi scurme ochii prin nisipurile sahariene
ce dulci linişti au dănţuit pe trupurile noastre, iubito
parcă mă reclădeam şi mă distrugeam când ochii tăi s-au prelins pe tâmpla mea
te iubesc şi-aceste cuvinte nu sunt decât legea mea înfiptă în carnea mâncată de zbuciumurile sufleteşti, născute
în violul răstignirii
privesc spre chipul tău cum străluceşte în întunericurile absolute
precum un fluture jovial, tu-mi eşti otrava ce-aş bea-o tot restul vieţii
şi jur că-n această otravă mult prea gustoasă pentru a o înţelege în totalitate
s-au născut liniştile mele


vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.