Trupul meu

Autor:cristianlisandru


Adăugat de: cristianlisandru

duminică, 03 ianuarie 2016

Când trupul îmi renaşte din fărâme,
Sfidând prin sine legile trăirii,
Sunt pe de-a-ntregul împotriva firii
Şi¬-un zid care nu vrea să se dărâme.

Am obosit ca după lungi conflicte
Purtate pe sub turnuri de castele,
În trupul meu tâmplarii fac rastele,
Iar regi fără regate scriu edicte.

Se taie capete la mine-n gânduri,
Un eşafod imens pretinde sânge,
Câte-un bufon aplaudă şi plânge
În timp ce face chetă pentru scânduri.

Din trupul meu se-nfruptă prădătorii
Rămaşi orfani de umbră şi pădure,
Iar lotrii stau la coadă ca să fure
Ce n-au putut să smulgă creditorii.

Mugeşte-un vânt malign, insuportabil,
Printre copacii răsăriţi din carne,
Un taur uriaş mă rupe-n coarne
Şi totul pare iremediabil.

Dar trupul meu refuză căsăpirea
Dictată prin verdicte ucigaşe,
Apoi îţi scrie, renăscând, răvaşe,
Pentru ca tu să-mi afli împlinirea.

Cristian Lisandru - 8 martie 2013 - volumul "Pelerin pe linia destinului"


vezi mai multe poezii de: cristianlisandru


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc @george, o seară frumoasă, numai bine tuturor ☺☺☺
cristianlisandru (autor)
duminică, 03 ianuarie 2016



Un poem minunat cu un sfarsit superb,
Mi-a placut enorm !
george
duminică, 03 ianuarie 2016