Tristete, singuratate

Autor:Nicolai Costenco


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

Tristete, singuratate
Parca asta-i mare noutate!
Sunt de singuratate plin
Ca departatul Sahalin.
Tristetea m-a-nsfacat, ma bea
Ca sarpele boa.
Si totul din simplul merchez
Ca n-am vr ut sa-ti telefonez.
Ba nu am vr ut, am vrut,
Am vrut si chiar as fi putut.
Ar fi fost un deranj prostesc:
Stii singura doar te iubesc.
La infinit s-o mai repet
La ce? Si pentru ce regret?
Deprinsa sa ornezi crivatul
Cu mine ori cu-oricare altul.
Grozav de trist! Cumplit de singur:
Ca tu ma mai astepti nu-s sigur.


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.