Trenul vieții

Autor:Camelia Ardelean


Adăugat de: Camelia Ardelean

luni, 17 august 2015

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,
Cu fiecare ton de vodevil,
Din amăgiri la metru sau la kil,
În trenul vieții, legănat pe șine.

Și amorțită-n trista balansare,
Pe culoar mă mai strecor tiptil,
Din martie și până în april,
Pândind la colț o dulce alinare.

Imagini rare-mi strigă prin fereastră,
Chemându-mă, avide, să cobor.
Mă simt, subit, precum un infractor,
Ce-și fură propriile flori din glastră.

Mă ispitește soarele de-afară,
Sătulă sunt de negură și ploi,
Dar mult mai liberă mă zbat în roi,
Decât să bâzâi singură-ntr-o gară.

Prefer atunci anosta deplasare,
Chiar de mă simt strivită de tavan.
Un cer fără de stele-ar fi în van,
Căci n-aș discerne zorii de-nserare...


vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri! Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
joi, 20 august 2015



Foarte frumoasă! Felicitări, Camelia!
Nelu Preda
marţi, 18 august 2015



Superba poezia ta! Cat de frumoasa este ziua asta, in mod special! Atat de multe creatii extraordinare, printre care si aceasta!
andreionthepoetry
luni, 17 august 2015