Trecut-au anii...

Autor:Carmen


Adăugat de: Ina M.

joi, 23 iunie 2016

Trecut-au anii şi m-apasă dorul
De timpul când pentru bunici,odorul
Era fetiţa care zâmbea mereu
Şi ei spuneau că râde Dumnezeu.

Trecut-au anii şi mă duce dorul
Să le mai văd la casa lor pridvorul,
Uşa să o deschid înspre grădină,
S-aştept bunicii de la câmp să vină.

Trecut-au anii şi în suflet dorul
Aşterne-n drum cu amintiri covorul
Pe care calc spre satul dintre dealuri…
Simt iar răcoarea din păduri în valuri.

Trecut-au anii şi în casă dorul
De cei bătrâni îmi ţine treaz ponorul
Ce-l simt acolo unde-am copilărit,
Departe-am fost de ei…Mi-a fost ursit!

Trecut-au anii şi în gând cu dorul
În iarba verde, fragedă, piciorul
Îl pun lângă mormintele aşezate
Pe dealul care oameni-i desparte.

Trecut-au anii şi trăiesc cu dorul
De voi şi-mi sunteţi ca odorul
Pe care voi l-ați luminat odată…
Cu lacrimi faţa tristă mi-e udată.

Trecut-au anii şi mă-nvăţ cu dorul,
Bunicii sunt în suflet ca izvorul
La care mă întorc să simt răcoarea
Când viaţa mă încearcă cu dogoarea!


vezi mai multe poezii de: Ina M.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Familie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Zile frumoase, adică răcoroase!
George PENA
sâmbătă, 25 iunie 2016



:))M-ai făcut să mă gandesc la vacanță, la mare...deabia aştept să-mi mangaie spuma mării gleznele şi să mă învăluie soarele cu razele lui...Offff! Mai e pană atunci! Mulțumesc pentru starea de "vacanță" pe care mi-ai creat-o, George!
Ina M. (autor)
sâmbătă, 25 iunie 2016



VARA LA MARE

Iată, e vară, şi azi marea se tot agită,

Ne zâmbeşte tărmul cu valuri ondulate;

Alergăm desculţi, prin nisipuri afânate

Şi-ţi ating părul şi bluza pizmuită.



Deasupra, pescaruşi cu foamea domolită,

Ne dau târcoale cu ţipete speriate;

Iată, e vară, şi azi marea se tot agită

Ne zâmbeşte ţărmul, cu valuri ondulate.



Şi alergăm pe plajă, briza-i blagoslovită,

Marea în zări se clatină ca o vietate;

Eu îţi desfac părul şi bluza cu păcate-

Iată, e vară, şi azi marea se tot agită.
Following
George PENA
sâmbătă, 25 iunie 2016



Mulţam pentru comentariu la ,,Mamei,,! O zi răcoroasă...
George PENA
vineri, 24 iunie 2016



Multumesc, Dana! Nu prea fac față dorului...Mă mai "răcoresc" mergand la bunici, chiar dacă nu mai sunt...Ei sunt parte din sufletul meu!
Ina M. (autor)
joi, 23 iunie 2016



"dorul" are un mare rol in versul tau,frumos..plin de emotie..
cu drag,
danab
joi, 23 iunie 2016



Mulțumesc, Ioana! Trist ne este sufletul cand pleacă de lăngă noi bunicii, părinți care ne-au luminat sufletul cu iubire, atenție şi grijă...
Ina M. (autor)
joi, 23 iunie 2016



Triste versuri dar emotia este maxima la citirea lor.
ioana
joi, 23 iunie 2016



Of, George! Mama, ființa sfantă ce sălăsluieşte in sufletul nostru de la început şi pană la sfarşit,nu moare odată cu trupul ei...Ea e lumina care ne însoțeşte pe drumurile vieții! Frumoasă şi sensibilă poezia ta! Felicitări! Cu drag,
Ina M. (autor)
joi, 23 iunie 2016



MAMEI

Tu dormi, mamă, trist-liniștită acum,
cu sufletul arzând, în eterna așteptare;
mai ramân nițel, copacul de pe drum
aplecat în veghe și-n pustiu pe zare.

Mai rămân cu ramuri, crâncen vântuite
zvâcnind de aceiași lumină rotitoare;
Înalț, sus, vârstele mele aprig arcuite
și tot râd și plâng, în neguri orbitoare.

Ca zorile răpuse prin bătaia dimineții
mă smulg mereu izvorul unui sens;
m-am înșurubat în adâncimea vieții
și în armonia visului meu, cel dens.

Mai rămân, mamă, copacul de pe drum
aplecat, și azi, în veghe peste zare;
tu dormi în cimitir, pe deal, liniștită acum,
cu bustul descompus de așteptare.

Mâine-i sărbătoare și am s-alerg la tine
Să-ți aduc narcise și să pun o lumânare;
să știi, pe-acest pământ, încă o duc bine
durerea doar, îmi mușcă eul în cântare.
George PENA
joi, 23 iunie 2016



Mulțumesc, Deny! Așa am simțit...Am fost de curând în satul în care am copilărit, în casa bunicilor, la mormintele lor...M-a răscolit !
Ina M. (autor)
joi, 23 iunie 2016



Impresionante versuri pe care le-am citit cu drag.
Ai şi foarte multă dreptate in ele.
deny
joi, 23 iunie 2016



Mulțumesc, dragă George! I-am iubit și încă-i mai iubesc pe bunici...chiar dacă nu mai sunt!
Ina M. (autor)
joi, 23 iunie 2016



Trecut-au anii şi vor mai trece
în lumea asta, totul se petrece.

Un poem sensibil, Carmen!
George PENA
joi, 23 iunie 2016