Din zorii zilei mele - Traian Dorz

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus
Culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus!
Cântau secerătorii.. Eu îi urmăm tăcut
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut.

Prin tot zăduful zilei sub soarele arzând,
Cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând,
Dorind când vine seara să-Ţi pot aduce-n prag
C-o dragoste smerită toţi snopii strânşi cu drag...

Stăpâne, iată seara se-ntinde peste vai
Pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi.
În urma tuturora, mă-ntorc şi eu, tăcut,
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut!

Mă ruşinez de rodul puţin agonisit
Dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit...
O, iată vine noaptea! Îţi cer un adăpost
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost!

Întinde-ţi peste mine veştmântul Tău, tăcut,
La Sfintele-Ţi picioare s-adorm şi eu ca Rut.
Iar mâine Dimineaţă mă scoală fericit
Să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!

Adăugat de: danab

vezi mai multe poezii de: Traian Dorz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.