Toamna

Autor:Ion Buzdugan


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

Toamna.
Campul e mort
Departarile-s triste si pale.
Vantul trece tusind printre frunzele moarte de mult
O, de ce nu esti tu, draga mea-n nopti de jale
S-ascultam in vartej al iubirii tumult?
Eu te-astept la fereastra.
Oblonul de-afara
Tremura scartaind.
Geme-n horn un suspin,
Iar pe fata-un sarut simt, e-al tau de-odinioara
Peste deal serpuind suie-un drum spre
Destin
Iar pe drum ratacesti tu, o, dor, dor pribeag,

Eu ti-aud clopoteii sunand si vad troica fugind
La castelul pustiu cine sta ca o statuie-n prag?
Cine plange nebun?
Vantul geme mugind?

Zboara frunzele-n vant., frunze vantul le strange
Si-mi bat crengi in feresti, poate-i aripa ta?
Nu mai pot suferi chinul meu!
Cine plange?
Te implor: taci, o, taci!
Nu te pot, nu te pot ajuta!

Vai, tu singur cu tine vorbesti, renegandu-te insuti.
Ah, veniti inapoi, clopotei de argint cu suspin de cutit..
Noapte adanca
Iar toamna inabuse plansu-ti
O,
Destin nepatruns, - sa iubesti pan-la chin si sa fii despartit!


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.