Toamna, atunci

Autor:Lucian Valea


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

Se uita toamna dupa mine lung,
Cum trec horind de se-nfioara zarea
Si zvarle trufasa cu bruji de soare.
De aur sub picioare mi-i cararea.

Stau fagii-n drum la sfat, se iau la harta.
Padure vaduvita un-ti-s cucii?
Azi gheonoaia bate cuie-n scoarta,
Ieri rabufneau cu flintele haiducii.

Pe-aici trecui candva, in care vis?
Nu-i nici un ochi de slava sa-mi mai spuie.
Port cicatricea ranilor in sange,
Din mustul gliei, rod in mine suie.

Ma culc in ierburi sa ma uite cerul
Si-s totincremenire-n psalm de ruga
Un graur scutura un mar de linisti
Si trec, ciopoare, clipele in fuga.

Se dejghioaca-n ape trudnic ziua,
Catuiul toamnei arde si ma doare.
Am mai trecut prieten bun pe-aicea,
Purtam in sange tineretea, floare.

Muscau din noi si toamnele si anii,
Cum am uitat!
Tu-ti aduci aminte?
Cresteam in vreme stanci cum sunt ciobanii,
Ne fulguia seninul pe vesminte.

De ce se uita toamna dupa noi?
Copoiul ei turbat de ce ne latra?
I-am dat viata pana azi arvuna
Si bucuria ne-am facut-o satra.

Auzi cum seva galgaie in fag!
Hei, toamna mastera si pui de lele,
Cum mi-ai momit viata cu inele:
Ne desfrunzim de vise, prieten drag


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.