Tragedia mărului - Ted Hughes

În ziua a şaptea,
Când şarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."

Surprins, şarpele, şi-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc şi, iată, cidru."

Şarpele a tras o înghiţitură bună
Şi s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut şi a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut şi şi-a desfăcut picioarele;

Apoi, a chemat şarpele şpanchiu
Şi s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga şi i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beţiei, a încercat să se spânzure în livadă.

Şarpele a dat-o pe explicaţii, smiorcăindu-se " Stai! Stai!"
Dar din cauza băuturii i se împleticea limba.
Eva a început să ţipe: "Viol! Viol, "
Lovindu-l în cap.

De-acum, oriunde apare şarpele, ea strigă:
" Iată-l, iarăşi vine! Ajutor! Vă rog, ajutor!"
Disperat, Adam sparge un scaun de propria căpăţână,
Iar Dumnezeu spune: " Sunt foarte mulţumit de povestea asta".

Şi toate se duc dracului.


traducere de Petru Dimofte

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ted Hughes








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.