Sub a cerului cunună

joi, 11 februarie 2016

Pași mă duc pe nori de stele
Tulburându-mi înțelesul,
Iar în ochii dragii mele
Se cufundă universul!

Vântul ar putea să-i spună
Pe unde îmi umblă gândul,
Ce pustiuri de furtună
Mă învăluie cu rândul

Și ce freamăt mă cuprinde
Când pășesc sub clar de lună.
Focul inimii se-aprinde
Și timid o prind de mână.

Dau năvală simțăminte
Ce credeam că-s în uitare,
Tremuratul mă cuprinde
Vrând să-i fur o sărutare!

În a ochilor abisuri
Rătăcesc fără scăpare
Și purtat de alte visuri
Pietre bat pe trotuare.

Fraga buzelor mă-mbie,
Gândul pare să asculte
Și să cadă în robie
Sub chemări necunoscute.

Sus, pe cer atârnă luna
Prinsă de ascunse ațe,
Raze împletesc cununa
Celei care-mi stă în brațe!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: