Toamnă - Ştefan Octavian Iosif

Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
    De vânt pe la feresti,
Tu, suflet plin de griji si de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povesti...

El povesteste despre moarte foi
Pe care le goneste ca pe-un roi,
    Ca pe-un convoi
De fluturi morti, si ti le arunca-n geamuri,

El stânge crini, si roze, si zambile,
El frânge ramuri,
Si plânge, si se tânguieste zile
Întregi si nopti întregi, necontenit.

Acuma stins si parca ostenit
Abia suspina,
Ca plânsul violinei în surdina,
Apoi îsi schimba fara veste tonul
Si-uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Si suiera, si fluiera, si vuie,
Si vâjâie, si hohota, si geme
Într-un amestec înfiorator
De bocet, si de vaiet, si blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolita vreme,
Ce vac senin fusese pâna ieri!

Ai fi crezut ca firea amagita
De visul cald al somnoroasei veri,
Asa bogata-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...

        Vazând fugita
Vicleana vara care-o amagise,
Acum, când întelege adevarul,
Se zbate ca o mama parasita
Si-n deznadejdea ei îsi smulge parul!...


vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cand frunza pala, framantoasa,
S-arunca-n jertfa-i, in metanii,
Revine toamna.
Strabate mintea-mi, dragastoasa,
De-si luneca-n marama-i, epifanii,
..Si parca ma-ndemna
Sa-i murmur cantic de vioara,
Cu-amaraciunea mea cleioasa,
Amestecand solemna
Clipa sfasiata care o-nfioara,
Ca un sarut, pe fruntea cea sfioasa,
Trairea-i, de-o-nsemna!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 16 mai 2015