Domnu profesor - Ştefan Octavian Iosif

Nimic nu-nvata blestematii!
Si eu mi-am zis de-atâtea ori
Ca dau la dracu meditatii...
Dar vezi ca cele trei surori
Îmi sunt cu mult mai dragi ca fratii
Cei rai si neascultatori.

Afara-i noapte, vijelie,
Si-i cald în salonasul lor...
Ma-ntâmpina cu veselie
Si toate ma saluta-n cor
Si fiecare vrea sa stie:
"Ce face domnu profesor?"

În lectii ele-si spun secrete,
Fac haz pe socoteala mea.
Îsi musca buzele sirete,
Pufnesc de râs, fara sa vrea...
"Ti, bata-va norocul, fete!"
Si mama face haz si ea...

La masa - glume, galagie...
Si cea dintâi îmi toarna vin,
Dragut a doua ma îmbie,
A treia-mi da paharul plin...
E, cine-mi poate spune mie
În sanatatea cui sa-nchin?

Târziu, când plec de ies în strada
Si-i întuneric peste tot,
Ah! unde-s ele sa ma vada,
Orbit de viscol, cum înot
Prin valurile de zapada...
Si drumu-i lung si nu mai pot...

În odaita-ntunecata
E frig... Eu, zgribulit, din pat
Ascult vifornita turbata
Si-adorm cu gândul fermecat
La basmul vechi: "Au fost odata
Trei mândre fete de-mparat..."


vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.