Doi prieteni - Ştefan Octavian Iosif

S-a stins pe uliti cel din urma zvon.
Arar un pas rasuna monoton
Pe trotuarul luciu si pustiu...

La colt, în umbra, micul vizitiu
Asteapta un tramvai întârziat:
El si calutul lui, doi bieti fârtati,
Batuti de vânt si ploi,
Ce bine se-nteleg ei amândoi!

Pe dupa gât el i-a trecut un brat,
Si fruntea si-a-ngropat-o-n coama
Tovarasului credincios si blând...

Iar calul, nemiscat si el de teama
Sa nu-i alunge visul prea curând,
Ciuleste doar urechea, când si când,
În linistea târzie ascultând...

Si ninge peste ei si nu-si dau seama.


vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.