Dedicaţie - Ştefan Octavian Iosif

M-apropiu din nou de dumbrava cea sfânta,
Sa cad în genunchi la stravechiul altar.
O dragoste veche din nou ma framânta:
Îmi freamata frunza, iar apele-mi cânta,
Si toate ca-n vis îmi apar.

Ah, iar sunt copilul nebun de-altadata!
O floare, un flutur m-opreste din mers.
Tot gândul mi-e farmec, simtirea mi-e beata,
Caci inima iarasi porneste sa-mi bata
Si bate-n cadenta de vers!


vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.