Adio - Ştefan Octavian Iosif

Da, mult mai bine ar fi fost
Sa fi ramas în sat la noi,
De-ai fi avut si tu vreun rost,
De-am fi avut pamânt si boi.

Ca suntem nevoiesi de tot,
Si ai frati mici, si sunteti multi...
Muncesc din greu, fac tot ce pot ?
Si tot flamânzi, si tot desculti!

Tu esti mai mare, mai destept ?
Când oi muri, pe tine-i las,
Si multe de la tine-astept:
Nadejdea-n tine mi-a ramas.

Noroc macar dac-ai avea
Sa dai de vreun stapân milos:
Sa-mi scrii mereu, cât' ei putea,
Ca doar tu stii sa scrii frumos!

Si-acuma ? ochii sa-i sarut:
Mergi sanatos si fii voinic!
Dar stai, o vorb-as mai fi vrut,
O vorba numai sa-ti mai zic:

Tot ochii astia, amândoi,
Asa frumosi, asa senini,
Sa mi-i aduci tu înapoi,
Sa nu-i uiti, draga, prin straini...


vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.