Stefan doroftei doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Roluri

    Pe boltă mii de stele pe rând îşi deschid ochii,
    Şi trag cu disperare de draperii din nori
    Regina nopţii albe îşi etalează rochii
    Porivindu-se-n oglinda din unda cu fiori.

  • Balada românului sărac

    Râde luna printre stele,
    Râde că n-avem şosele.
    Râde soarele-n amiezi,
    N-avem nici autostrăzi.

  • Când

    Când alergam pe stele
    Desculţ şi exaltat
    Noaptea dansând cu ele
    Pe cerul tresăltat,

  • Eu şi marea

    Se zbuciumă marea
    Zurlie, nervoasă,
    Şi plină de spumă
    E tristă mireasă.

  • Spre asfinţit

    În taina nopţilor, când liliacul
    Se-cumetă să înflorească, buimăcit
    De luna plină, ce îşi alintă lacul
    Şi stelele, ce infinitu-au răvăşit,

  • Recurs

    Primit-am azi sentinţa
    Şi-s vinovat desigur
    Că te-am iubit în taină,
    Cât nu mi-a fost permis,

  • Rugă de zi

    Mai linişteşte-mi Doamne pornirile aprinse,
    Nu mă lăsa să ard cu toate deodată,
    Păstrează-mi în altare trăirile promise
    Să pot să curg în mine şi azi şi altădată.

  • Noapte în doi

    Timpul, hoţul de secunde,
    Fuge-ntruna, fără rost,
    Se grăbeşte, oare unde,
    El mereu este un fost.

  • Orbul

    De ceruri stârnit, vântul împrăştie colbul,
    Norii se pregătesc pentru un aprig desfid,
    Lângă cântecul mării,se aşează el, orbul,
    Iar porţile priviri-i în sine se deschid.

  • Ultimul Romantic

    Ultimul romantic


    Oare mai iubește cineva