Stefan doroftei doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Descântec

    Coborâţi duhuri din cer
    Că în inimă am ger,
    Daţi-mi lacrima ca leac,
    Sau un fir de păr de drac,

  • Intenţii

    Aş vrea să zbor din nou spre tinereţe
    Cu aripi inocente, juvenile,
    Cuvântului să îi redau fineţe,
    Să fac din riduri flori pentru idile.

  • Dansul ploii

    Dansul ploii

    În zare, marea-ntreagă scânteiază
    Iar valurile parcă-au prins rugină,

  • Frânta aşteptare

    Răscolit de fiorul din ochii-ţi sălbatici
    Şi de şoapte impregnate pe liniştea mea,
    Pe gându-mi ameţit de pitici enigmatici,
    S-a plimbat aşteptarea precum fulgii de nea.

  • Turnul vieţii

    Fricosul de umbra lui fuge
    Nicicând la zei nu ajunge,
    Cretinul înjură şi latră
    La neamuri, la semeni la vatră.

  • Roluri

    Pe boltă mii de stele pe rând îşi deschid ochii,
    Şi trag cu disperare de draperii din nori
    Regina nopţii albe îşi etalează rochii
    Porivindu-se-n oglinda din unda cu fiori.

  • Balada românului sărac

    Râde luna printre stele,
    Râde că n-avem şosele.
    Râde soarele-n amiezi,
    N-avem nici autostrăzi.

  • Când

    Când alergam pe stele
    Desculţ şi exaltat
    Noaptea dansând cu ele
    Pe cerul tresăltat,

  • Eu şi marea

    Se zbuciumă marea
    Zurlie, nervoasă,
    Şi plină de spumă
    E tristă mireasă.

  • Spre asfinţit

    În taina nopţilor, când liliacul
    Se-cumetă să înflorească, buimăcit
    De luna plină, ce îşi alintă lacul
    Şi stelele, ce infinitu-au răvăşit,