Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Gura lumii

    O bufniţă neagră se aude vestind
    Moartea mea ca poet, fără miez şi pistil,
    Nu îmi pasă de ea, nu încerc să surprind;
    Abordez rareori al polemicii stil.

  • Ană

    De-atât alean abia mai prididesc,
    Ană te-aştept, vino degrabă,
    Să-mi dai puteri ca să îţi dăruiesc
    Iubirea mea ca pe-o podoabă.

  • Arcuş de foc

    Arcuş de foc ce arzi pe strune
    Şi doru-mi porţi prin depărtare,
    Mi-alungi tristeţea ce-mi impune
    O lacrimă, ce-n ochi mă doare.

  • Bradul

    Nici tu nu mai ai umbră şi nici vânturi
    Nici urlete de lupi flămânzi prin preajmă
    Rătăcitor la şes prin largi pământuri
    Nu te mai bagă nimenea în seamă

  • Lampioane

    Marea de-argint mă priveşte sfioasă
    Pe braţe de raze mă mă legăn uşor,
    Luna străluce, e dalbă crăiasă,
    În pletele ei, visuri noi înfăşor.

  • Reînceput

    Noaptea se târăşte şi geme
    Tunete, urlet, furtună,
    Rafale, cuprinse-n blesteme
    Se scurg prin nervi în ţărână.

  • te chem

    Te chem lângă mine şi iară te strig,
    În lumea tăcerii îţi e tare frig,
    Aş vrea să-mi vezi ochii cum doruri strivesc
    Şi caută-ntruna şi nu te găsesc.

  • Flori cardinale

    Oare,
    Unde e nordul
    Cu steaua-i blondină,
    Oare,

  • Noapte de mai

    Cerul se-mbracă-n straie de-ntuneric
    Nori furioşi îi pun pete pe frunte,
    Mă prind şi eu cu ochii pe generic
    Erou de basm prin nopţile cărunte.

  • Condeiul fermecat

    Deşi dispar din gând în alte gânduri,
    Tot mai primesc rafale de idei
    Preconcepute,
    Transformate de furtună