Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii
- Minunea
Vara se stinge în toamna ruginie,
Plajei pustii, de pașii mei e sete,
Valuri de plumb, sucombă-n agonie
Purtând pe unde negre, alge bete,
- Neputinţă
Se rupe reversul reveriilor albe,
Patimi de foc se lăfăie-n scalde,
Eul din psi se revoltă în sine ,
Şi zburdă-n genune cu tot cu suspine,
- Din noapte în zori
Taina mării, vraja ei
Vid abstract, m-a cuprins,
Glasul nopţii fără lună
Peste zări s-a întins,
- În răsărit
Râde nisipul
de viața-mi sihastră,
Râde și marea
pe unda-i albastră.
- Te-aştept cu vara înapoi
Aleanul meu timid, fierbinte bumerang,
Zboară ades, dar nu te poate-atinge,
Se-ntoarce trist, şi-mi ţine iarăşi hang,
Privind posomorât tăcerea care-mi ninge.
- Singurătate
Luna,
Puţin cam obosită,
Îşi mângâie razele
Cu palmele norilor,
- La braţ spre zările cărunte
În ochii noştri galeşi, nimic nu s-a schimbat,
Doar cute, câteva, ne-au răsărit pe frunte,
Pe colţ de rai, zărit-am un duh înaripat,
Parcă zbura cu noi spre zările cărunte.
- La taifas
Eu și marea,
Doi sihaștrii,
Stăm de vorbă
Povestind,
- Se plimbă gândul meu
Se plimbă gândul meu prin amintire
Neliniştea nu vrea să obosească,
Deşi au început să amorţească,
Secundele se scurg far' de-opintire.
- Autobiografică
Venirea mea pe lume,
A generat neliniști...
Flămând de viață,
Chinuiam nopțile
Distribuie acest autor: