Cafe de la paix - Ştefan Baciu

Paianjeni grasi atarna de perete
si-s halbale de praf si lacrimi pline
mari lipitori se catara pe ghete
liliecii chitaie în violine

schelete sed pe scaune si fotolii
si Stan Palanka scuipa sprit cu sange
pe mese 'ntinse sunt lintolii
un piccol langa casa plange

guzgani adorm în baterii
si în cafele muste mor cu mia
guri fără dinti indruga poezii
pe Cale gazii-aprind faclia

apoi porneste cafeneaua touta
în ritm lent spre cimitir pe deal
prin ploi, prin ger, prin noapte si prin zloata
si Moartea'nchide usa : "Tal!"

II.

Un pahar cu lapte s'a prefacut
în foaia de hartie
pe care ingerul Malagambist
îmi dicteaza poemul acesta
din trecut
intr'o cafenea
cade nu mai exista
decât în amintirea mea;
toti clientii au plecat
la pensie, în spitale, la cimitir, la Canal
numai mesele susotesc
numai scaunele misca
urechile de plus
ca niste caini de vanatoare obositi
"Chelner, chelner", am inceput să strig
si dintr'o data a venit
pe-o,tava purtata de alizee
cafea cu soapte.


vezi mai multe poezii de: Ştefan Baciu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.