Doamne, dacă-mi eşti prieten - Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.



Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare


Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.



vezi mai multe poezii de: Spiridon Popescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

La strofa a 2-a cred ca ultimul cuvant e "copiii" .
bogdanvictor
luni, 31 octombrie 2016



Un poem cu un mesaj tulburator ,felicitari!
Dunia Palangeanu
duminică, 30 octombrie 2016



Ai dreptate Aurel! Este un poem minunat,se vede si in numarul de aprecieri
petrica_c
luni, 05 octombrie 2015



Da e superbă. păcat că nu sunt poezii prea multe pe net ale lui, o să-i caut cărțile publicate.
ALapis
luni, 05 octombrie 2015