Sorin - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Poetul

    anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
    anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
    în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
    şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,

  • Totuşi, iubirea

    Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.

  • Respir aidoma poeziei

    m-am cocoţat pe un cuvânt
    am urcat mai departe pe un vers
    m-am agăţat de o rimă
    şi mi-am făcut curaj către o poezie

  • Aş vrea să ştii

    Azi nu-i lumină pe pământ
    Şi nici în fiinţa mea putere
    Să sper că eşti, să simt că sunt
    Dorită pentru-o mângâiere.

  • Nu plâng...

    Mi-am adunat curajul în palma-‘mpreunată
    Şi l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
    Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
    Singurătăţii rob, să-i fii... e-atât de greu.

  • Lacrima obosita

    Daca fiecare lacrima
    ar avea curajul sa povesteasca
    nebunia facerii
    si pana la moarte...

  • Umil pretext

    Ea este şi nu ştiu din ce pricină este,
    sudoare cerească o hrăneşte mereu
    ea este şi nu ştiu din ce pricină este
    şi-atunci cred că pricina stelei sunt eu.

  • Frunza

    Lasă-mă linişte să mor,
    Căci nu mai am curaj să scriu;
    Soarele-i cuprins d-un nor,
    Lăsându-mi sufletul pustiu.

  • Nu vei afla nicicând...

    Nu vei afla nicicând
    Ce haos adunat în chin
    A fost în gând răsunet
    Eliberat de zâmbet,

  • Primavara neîmpartasita

    Ai uitat cã norocul
    a trecut mai întâi pe la tine
    si ti-a dat sã bei
    din încercarile lui