Sonetul 37 (romana) - William Shakespeare

Nevolnicului tata care isi umple
cu semetia fiului, mandria
si eu, cel schilodit de spaime scumpe
imi iau din tine toata bucuria.
Caci ale tale-s cinuri si avere,
prisos de frumusete si de gand
coroana lor isi afla-mperechere
cu fruntea ta, careia serv ii sunt.
Si nu ma cred schilod, nu port dispretul
cat umbra lor si-asupra mea statu
si-s cel ce gusta cel mai bine pretul;
nu-s altfel decat ciob din tine, nu!
Eu iti menesc belsuguri si splendori
si-s fericit asa de zece ori!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu drag Danab! Să-l citești pe magician, chiar merită! Îmbrățișări!
Gerra Orivera
joi, 17 septembrie 2015



multumesc Gerra si pentru aceasta postare..
frumoase versuri!
danab
joi, 17 septembrie 2015