Singuratatea

Autor:Alexandru T. Stamatiad


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

Ce freamat jalnic se ridica
Din sir de salcii plingatoare,
Si ce adormitor pluteste
Mireasma teilor in floare !

Pe-ntinsul vailor, amurgul
Isi lasa umbra lui molatic,
Un plop inalt, in departare,
Suspina trist si singuratic.

Cu murmur de izvor, din vale,
Se-nalta-o doina fermecata,
Si luna plina, s-o asculte,
De dupa dealuri se arata.

Frunzisul adormit ingina
Ca-n vis povestea lui de soapte,
Si singur buciumul mai suna in trista liniste de noapte.


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumos. felicitari!
Iulian
luni, 09 martie 2015