Poezii despre Singurătate:


  • Amorțire

    Sub salcia parcului beznatic
    Plin de sinucideri și singurătate,
    Mă detașam prin vietate
    De trupul meu lunatic.


    « clarice »
  • Alb

    e noapte
    uitată pe masă
    înghețata se topește cuminte
    în bolul de întuneric


    « Adina Speranta »
  • Ploaie văratică

    În mansarda solitară, fumez solitar
    Să mai eliberez un stol de lacrime,
    Când scriu poetei epistole acrime,
    Sunt doar un poet, doar un fugar...


    « clarice »
  • Cum am ajuns sa te iubesc?

    Cum am ajuns sa te iubesc?
    Nu stiu nici eu...
    Nu stiu nici cand am inceput
    Sa-mi fac iubirea asternut,


    « RCE »
  • Drumul de vis

    Deschide-mi ușa, vis ce te-ai ascuns
    În lumea de-ntuneric nepătruns
    Și nu mai vrei să ieși, nu vrei să-mi lași,
    Din ce-mi erai, nici urmele de pași!


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • E toamna... simti?

    E toamna...simti?
    Si simti cum inima imi bate?
    De ar fi sa-mi fi aici aproape
    Sa auzi cum frunzele suspina


    « RCE »
  • Am crezut

    Am crezut în ziua fără tine,
    În măguliri sărace și puține,
    În ochi ce încă n-au clipit,
    Și-n veșnicii ce n-au iubit.


    « florinpaun »
  • Atât de singur...

    Lumini de noapte oglindite-n lac,
    Mirosul târziului şi singurătate
    Plus eu, rătăcit pe alei de parc
    Minus, posibila oportunitate.


    « Cristian Neagu »
  • Sumbre

    Din seva timpului ce curge lamentabil
    Peste umbrele desprinse fiinţei mele,
    Solipsismul cert, rămâne adaptabil
    Fiecărei zi de gânduri şi durere.


    « Cristian Neagu »
  • Tristețea-și face vrerea

    Bună ziua, tristețe!
    Îți dau și eu binețe
    Ca tot atâția oameni
    În care tu te semeni…


    « Ina M. »