Singurătate

Autor:Florin Pindaru


Adăugat de: Florin Pindaru

miercuri, 06 aprilie 2016

Singurătate

Cât cerul milostiv s-a îndurat
Sub slava lui întreg a mă primi
Mi-a fost, atât, pe lume dat
Alăturea de suferinzi trăi.

Purtat-am, robit de-nduioșare,
A suferinței lor gigantică povară
Cea mai firească condamnare
Răsplata cea fatală.

De maladii grozave hăituiți
Zdrobiți de-al țării dor
Sau inși cu fericire amăgiți
În ochii tuturora vise mor.

Între atâtea jeluiri aprinse
De groaza uneia umanitatea
Speranței candela i-o stinse
Nu e durere ca singurătatea.

Bolnavii toți și-acceptă chinul
Primesc a suferi de toate
Orice dar nu surghiunul
Orice dar nu singurătate.


vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un poem plin de sensibilitate. Mi-a plăcut!
marinela
miercuri, 06 aprilie 2016